Asociațiile și fundațiile își pot finanța activitatea din mai multe surse prevăzute de lege, iar donațiile și sponsorizările reprezintă unele dintre cele mai frecvente modalități prin care persoanele fizice și juridice pot susține activitatea unui ONG.
Deși în limbajul curent noțiunile de „donație” și „sponsorizare” sunt uneori utilizate ca fiind echivalente, din punct de vedere juridic acestea reprezintă mecanisme distincte, supuse unor reguli diferite privind forma actului, drepturile și obligațiile părților și efectele fiscale.
Potrivit art. 46 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, veniturile organizațiilor nonprofit pot proveni, printre altele, din cotizații, donații, sponsorizări sau legate, venituri din activități economice directe, resurse de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum și din alte venituri prevăzute de lege.
Asociațiile și fundațiile pot primi donații, acestea fiind expres recunoscute de art. 46 din O.G. nr. 26/2000 ca sursă de venit.
Potrivit art. 985 Cod civil, donația este contractul prin care, cu intenția de a gratifica, o parte – donatorul – dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți – donatarul.
Donația trebuie să respecte condițiile de fond și de formă prevăzute de Codul civil, inclusiv regulile de la art. 1.011 privind forma donației și excepțiile legale. În funcție de natura bunului transmis și de modalitatea transferului, trebuie stabilită forma juridică adecvată operațiunii.
Sponsorizarea este reglementată prin Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea.
Potrivit art. 1 alin. (1) din această lege, sponsorizarea reprezintă actul juridic prin care două persoane convin asupra transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ desfășurate de beneficiar.
Sponsor poate fi o persoană fizică sau juridică, din România sau din străinătate, conform art. 2 din Legea nr. 32/1994, iar beneficiarii pot fi, în condițiile art. 4, persoanele juridice fără scop lucrativ care desfășoară activități în domeniile prevăzute de lege.
Sponsorizarea poate consta atât în sume de bani, cât și în bunuri materiale. În cazul bunurilor, art. 1 alin. (5) prevede evaluarea acestora, prin actul juridic încheiat, la valoarea lor reală din momentul predării către beneficiar.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 32/1994, contractul de sponsorizare se încheie în formă scrisă și trebuie să cuprindă obiectul, valoarea și durata sponsorizării, precum și drepturile și obligațiile părților.
În practică, este recomandabil ca acesta să prevadă și destinația finanțării, modalitatea și termenele de plată sau de predare a bunurilor, obligațiile de informare ale beneficiarului și, după caz, modalitatea de justificare a utilizării fondurilor.
Contractul trebuie adaptat fiecărei situații concrete, întrucât o parte dintre drepturile și obligațiile sponsorului și beneficiarului sunt stabilite prin convenția părților, iar nu direct prin lege.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 32/1994, sponsorul sau beneficiarul poate aduce la cunoștința publicului sponsorizarea prin promovarea numelui, mărcii sau imaginii sponsorului.
În același timp, art. 5 alin. (5) interzice efectuarea, în cadrul sponsorizării, a reclamei sau publicității comerciale în favoarea sponsorului, beneficiarului sau a altor persoane.
Prin urmare, menționarea sponsorului și a sprijinului acordat este permisă, însă sponsorizarea nu trebuie transformată într-o contraprestație comercială de publicitate. Dacă, în schimbul finanțării, ONG-ul se obligă în realitate să furnizeze servicii de promovare sau marketing, natura juridică a raportului trebuie analizată distinct.
În cazul contribuabililor plătitori de impozit pe profit, art. 25 alin. (4) lit. i) din Codul fiscal prevede că cheltuielile de sponsorizare sunt cheltuieli nedeductibile la calculul rezultatului fiscal, însă sumele aferente sponsorizărilor efectuate potrivit legii se scad din impozitul pe profit datorat, în limita valorii minime dintre:
Pentru aplicarea facilității fiscale în cazul sponsorizării unei persoane juridice fără scop lucrativ, ONG-ul beneficiar trebuie să fie înscris, la data încheierii contractului de sponsorizare, în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, organizat de ANAF.
Condițiile pentru înscrierea în acest Registru sunt prevăzute de art. 25 alin. (4¹) din Codul fiscal și privesc, între altele, îndeplinirea obligațiilor declarative, situația obligațiilor fiscale, depunerea situațiilor financiare și inexistența stării de inactivitate fiscală.
Distinct de sponsorizarea directă, art. 42 alin. (4) din Codul fiscal permite plătitorilor de impozit pe profit, în condițiile și limitele prevăzute de lege, să dispună redirecționarea impozitului pe profit pentru efectuarea de sponsorizări și/sau acte de mecenat.
În această situație, plata către beneficiar este efectuată de organul fiscal competent. Pentru acest mecanism, ONG-ul trebuie să figureze în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale la data plății sumei de către organul fiscal.
În cazul persoanelor fizice, legislația fiscală permite persoanelor care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor să dispună asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul anual aferent acestor venituri, pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult. Procedura este reglementată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 103/2025, fiind utilizat Formularul 230.
Acest mecanism nu reprezintă o donație propriu-zisă, ci direcționarea către ONG, în condițiile legii, a unei părți din impozitul datorat statului.
Alegerea mecanismului juridic depinde de persoana care acordă sprijinul, natura bunurilor sau sumelor transferate, scopul urmărit și eventualele efecte fiscale.
În cazul unei societăți care dorește să finanțeze activitatea sau un proiect al unui ONG și să beneficieze, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, de mecanismul fiscal prevăzut de Codul fiscal, sponsorizarea reprezintă, de regulă, instrumentul juridic utilizat.
În alte situații, intenția este pur și simplu aceea de a transmite cu titlu gratuit un bun sau o sumă de bani către organizație, caz în care trebuie analizate regulile aplicabile donației.
Donația, sponsorizarea și redirecționarea unei părți din impozit sunt, așadar, mecanisme juridice distincte, chiar dacă toate pot avea ca finalitate susținerea activității unui ONG.
Pentru evitarea dificultăților juridice sau fiscale, este important ca forma de finanțare să fie stabilită corect, iar documentele încheiate să corespundă operațiunii realizate în concret.
Cabinetul nostru oferă asistență juridică asociațiilor, fundațiilor, sponsorilor și donatorilor pentru redactarea și verificarea contractelor de sponsorizare și donație, alegerea mecanismului juridic adecvat finanțării, verificarea și modificarea actelor statutare, precum și în probleme privind organizarea și funcționarea ONG-urilor.
